Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele frag:

FRAG1, fragi, s. m. Mică plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpină scurtă, cu frunze dispuse în rozetă, cu flori albe și cu fructe mici, conice, roșii sau albicioase, comestibile (Fragaria vesca). ◊ Compus: frag de-câmp = căpșun. – Din fragă (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


FRAG2 s. m. v. fragă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

frag m. (lat. frăgum, fructu fraguluĭ, pl. frăga, de unde, în vest, s´a format un feminin fragă: it. sp. fraga, fr. fraise). O mică plantă rozacee cu florĭ albe și fructe roșiĭ parfumate (fragária vésca). Est. Fructu eĭ, fragă. V. căpșună.
Sursa: Dicționaru limbii românești

frag (plantă) s. m., pl. fragi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

frag a. (poetic) fraged: mă gândii la vârsta-mi fragă PANN. [Lit. rumen ca o fragă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FRAG1, fragi, s. m. Mică plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpină scurtă, cu frunze distribuite în rozetă, cu flori albe și cu fructe mici, conice, roșii sau albicioase, comestibile (Fragaria vesca). ◊ Compus: frag-de-cămp = căpșun. – Din fragă (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FRAG2 s. m. v. fragă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)