FOTOCOLOGRAFÍE, fotocolografii, s. f. Procedeu de tipărire la care se folosește ca formă de tipar un strat de gelatină sensibilizat la acțiunea luminii și transformat într-un clișeu imprimabil prin reproducere fotomecanică; heliotipie. – Din fr. photocollographie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FOTOCOLOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere tipografică folosind un strat de gelatină sensibilizat la acțiunea luminii. (< fr. photocollographie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FOTOCOLOGRAFÍE s.f. Procedeu de reproducere tipografică în care se folosește un strat de gelatină sensibilizat la acțiunea luminii. V. heliotipie. [Gen. -iei, / < fr. photocollographie].
Sursa: Dicționar de neologisme
*fotocolografíe f. (vgr. phôs, photós, lumină, kólla, cleĭ, și grápho, scriŭ). Eliografie, arta de a reproduce cu diferite cerbelĭ folosindu-te de substanțe cleĭoase (gelatină, smoală) întinse pe suporturĭ variate și făcute propriĭ pentru acest lucru pin [!] acțiunea luminiĭ. – Se zice și elio- saŭ foto-tipie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fotocolografíe (-lo-gra-) s. f., art. fotocolografía, g.-d. art. fotocolografíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FOTOCOLOGRAFÍE s. f. Procedeu de tipărire în care se folosește ca formă de tipar un strat de gelatină sensibilizat la acțiunea luminii și transformat într-un clișeu imprimabil prin reproducere fotomecanică; heliotipie. – Din fr. photocollographie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)