fósăĭ, a -í v. intr. (imit., d. fos-fos, ca și fis-fis). Respir cu huĭet pe nas, cum facĭ cînd te scolĭ din somn orĭ cînd eștĭ furios.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fosăì v. Mold. V. făsăì.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FOȘĂÍ, foșăiesc, vb. IV. Intranz. A fâșâi. – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a foșăí (a ~) vb., ind. prez. 3 fóșăie, imperf. 3 sg. foșăiá; conj. prez. 3 să fóșăieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FOȘĂÍ, pers. 3 fóșăie, vb. IV. Intranz. A fâșâi. [Prez. ind. și: foșăiesc] – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) FOȘĂÍ, foșăiesc, vb. IV. Intranz. A fâșâi. – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a foșăí (a ~) vb., ind. prez. 3 fóșăie, imperf. 3 sg. foșăiá; conj. prez. 3 să fóșăieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
FOȘĂÍ, pers. 3 fóșăie, vb. IV. Intranz. A fâșâi. [Prez. ind. și: foșăiesc] – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)