FOST, -Ă, foști, -ste, adj. (Despre oameni) Care a avut o calitate, o funcție, un rang, un nume etc. pe care nu-l mai are. ♦ De altădată, de pe vremuri, de odinioară. ♦ (Despre lucruri) Care a aparținut în trecut cuiva; care și-a pierdut vechea destinație. ♦ (Substantivat, n.; neobișnuit) Ceea ce s-a petrecut în trecut; faptele trecute. – V. fi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
fost, foástă (fals fóstă) adj. part. d. a fi, sînt. Care a fost, ex-: un fost prefect, fostu meŭ profesor, foștiĭ soldațĭ, foasta guvernare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fost v. fiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fost a. ieșit dintr’o funcțiune; un fost prefect.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FOST, -Ă, foști, -ste, adj. (Despre oameni) Care a avut o calitate, o funcție, un rang, un nume etc. pe care nu-l mai are. ♦ De altădată, de pe vremuri, de odinioară. ♦ (Despre lucruri) Care a aparținut în trecut cuiva; care și-a pierdut vechea destinație. ♦ (Substantivat, n.; neobișnuit) Ceea ce s-a petrecut în trecut; faptele trecute. – V. fi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
fost - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul fi
