Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele fort:

FORT, forturi, s. n. Lucrare de fortificație construită din zidărie, cu contur poligonal, care face parte dintr-un sistem de întărituri și care este menită să apere un centru important sau o linie strategică. – Din fr. fort.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


FORT s. n. fortificație dintr-un sistem menit să apere un oraș, o trecătoare, o linie strategică etc. (< fr. fort)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FORT s.n. Fortificație care face parte dintr-un sistem menit să apere un oraș, o trecătoare, o linie strategică etc. [< fr. fort, it. forte].
Sursa: Dicționar de neologisme

*fort n., pl. urĭ (fr. fort, d. fort adj., tare, puternic. V. forte). Loc fortificat, întăritură. Fig. Lucru pe care-l știĭ bine și în care te simțĭ tare: algebra e fortu luĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

FORT [fo:r], Paul (1872-1960), poet francez. Balade, egloge, imnuri, ode, idile de o rară muzicalitate, realizate prin ritm și asonanțe („Balade franceze”). A fondat în 1890, la Paris, Teatrul de artă de orientare simbolistă.
Sursa: Dicționar enciclopedic

fort s. n., pl. fórturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fort n. lucrare de fortificațiune: a construi un fort.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FORT, forturi, s. n. Lucrare de fortificație construită din zidărie, cu contur poligonal, care face parte dintr-un sistem de întărituri și care este menită să apere un centru important sau o linie strategică. – Din fr. fort.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)