FORȚÁRE, forțări, s. f. Acțiunea de a (se) forța și rezultatul ei; silire, spargere, stricare. – V. forța.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
FORȚÁRE s.f. Acțiunea de a forța și rezultatul ei; silire; spargere, stricare. [< forța].
Sursa: Dicționar de neologisme
forțáre s. f., g.-d. art. forțắrii; pl. forțắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FORȚÁRE, forțări, s. f. Acțiunea de a (se) forța și rezultatul ei; silire, spargere, stricare. – V. forța.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
forțare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul forța
