Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele fonotecare:

FONOTECÁRE, fonotecări, s. f. Selecționare și racordare a părților utile ale fonogramelor înregistrate pe bandă de magnetofon sau pe film cinematografic. – Din fonotecă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


FONOTECÁRE s. f. selecționare (pentru fonotecă) a părții utile a înregistrărilor efectuate pe benzi de magnetofon sau pe pelicule cinematografice. (< fonotecă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FONOTECÁRE s.f. Selecționarea părții utile a înregistrărilor efectuate pe benzi de magnetofon sau pe pelicule cinematografice. [< fonotecă].
Sursa: Dicționar de neologisme

fonotecáre s. f., g.-d. art. fonotecắrii; pl. fonotecắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

FONOTECÁRE, fonotecări, s. f. Selecționare și racordare a părților utile ale fonogramelor înregistrate pe bandă de magnetofon sau pe film cinematografic. – Din fonotecă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)