FONOMÉTRU, fonometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea intensității sunetelor. – Din fr. phonomètre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FONOMÉTRU s. n. instrument folosit în fonometrie. (< fr. phonomètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FONOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea intensității sunetelor. [< fr. phonomètre].
Sursa: Dicționar de neologisme
fonométru (-me-tru) s. n., art. fonométrul; pl. fonométreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FONOMÉTRU, fonometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea intensității sunetelor. – Din fr. phonomètre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)