FLUIERÁR, fluierari, s. m. 1. Persoană care cântă din fluier (1); fluieraș (2). 2. (Reg.) Meșter care face fluiere (1). 3. Nume dat mai multor păsări care emit sunete ca ale fluierului (1), dintre care cea mai cunoscută are capul și spatele negru cu pete galbene-aurii, ciocul lung și subțire și picioarele lungi (Charadrius pluvialis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fluierár1, fluieráre, s.n. (reg.) nai.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
fluĭerár m. Făcător de fluĭere. Cîntăreț din fluĭer. Numele unor păsărĭ înrudite cu becața, numite și fluĭerătorĭ și porcărașĭ (numénius aquáticus, apoĭ oedicnémus crépitans, limósa aegocéphala, macháetes púgnax ș. a.). V. sitar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fluierár s. m., pl. fluieráriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fluierar m. alt nume dat șnepului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FLUIERÁR, fluierari, s. m. 1. Persoană care cântă din fluier (1); fluieraș (2). 2. (Reg.) Meșter care face fluiere (1). 3. Nume dat mai multor păsări care emit sunete ca ale fluierului (1), dintre care cea mai cunoscută are capul și spatele negru cu pete galbene-aurii, ciocul lung și subțire și picioarele lungi (Charadrius pluvialis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)