Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele fluid:

FLUÍD, -Ă, fluizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Cu coeziune slabă între molecule. 2. S. n. Corp lichid sau gazos care își schimbă forma sub acțiunea unei forțe foarte mici. 3. S. n. Suflu, impuls, curent; emanație. – Din fr. fluide, lat. fluidus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FLUÍD, -Ă I. adj. 1. (despre corpuri) care curge. 2. (despre circulația rutieră) fără ambuteiaje, fluent (2). II. s. n. 1. corp lichid sau gazos care-și modifică forma sub acțiunea unor forțe oricât de mici. 2. (fig.) suflu, impuls, curent; emanație. (< fr. fluide, lat. fluidus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


FLUÍD, -Ă adj. (Despre corpuri) Care curge; curgător. // s.n. 1. Corp lichid sau gazos care-și schimbă forma sub acțiunea unei forțe foarte mici. 2. (Fig.) Suflu, impuls, curent; emanație. [Pron. flu-id. / cf. fr. fluide, lat. fluidus < fluere – a curge].
Sursa: Dicționar de neologisme

*flúid, -ă adj. (lat. flúidus, d. flúere, a curge. V. flutur). Se zice despre corpurile ale căror molécule aŭ așa de puțină aderență între ele, în cît tind continuŭ să se separe, ca lichidele și gazurile [!]. Fig. Curgător, ușor: stil fluid. S. n. Corp fluid: aeru și apa-s fluide. Fig. Fluidu electric. – Fals fluíd (după fr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

fluíd1 adj. m., pl. fluízi; f. fluídă, pl. fluíde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fluíd2 s. n., pl. fluíde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fluid a. curgător, ale cărui molecule au puțină aderență între ele: aerul și apa sunt corpuri fluide. ║ n. nume generic al lichidelor și al gazelor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FLUÍD, -Ă, fluizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre corpuri) Cu coeziune slabă între molecule. 2. S. n. Corp sau lichid gazos care își schimbă forma sub acțiunea unei forțe foarte mici. 3. S. n. Fig. Suflu, impuls, curent; emanație. – Din fr. fluide, lat. fluidus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)