FLUÉNȚĂ, fluențe, s. f. Însușirea de a fi fluent. [Pr.: flu-en-] – Din fr. fluence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FLUÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi fluent. (< fr. fluence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FLUÉNȚĂ s.f. Însușirea de a fi fluent. [Pron. flu-en-. / cf. fr. fluence].
Sursa: Dicționar de neologisme
fluénță (flu-en-) s. f., g.-d. art. fluénței; pl. fluénțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FLUÉNȚĂ, fluențe, s. f. Însușirea de a fi fluent. [Pr.: flu-en-] – Din fr. fluence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
fluenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul fluent
fluentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul fluent