FLOTÁ, flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. – Din fr. flotter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FLOTÁ vb. I. tr. 1. a îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. 2. (fig.) a șovăi, a ezita. II. intr. (despre o monedă) a avea o valoare variabilă în raport cu aurul sau cu altă monedă. (< fr. flotter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FLOTÁ vb. I. tr. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. [< fr. flotter].
Sursa: Dicționar de neologisme
flotá (a ~) vb., ind. prez. 3 floteázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FLOTÁ, flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. – Din fr. flotter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) FLÓTĂ, flote, s. f. 1. Totalitatea navelor fluviale, maritime sau aeriene ale unui stat. ♦ Totalitatea marilor unități navale ori aeriene afectate unei regiuni sau unui anumit scop sub o conducere unică. 2. Soluție sau suspensie de coloranți sau de alte substanțe chimice, folosită în operațiile de finisare a materialelor textile (albire, vopsire etc.). 3. Bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate, în care pieile se țin nemișcate un timp îndelungat, după ce au parcurs șirurile de bazine de pretăbăcire. – Din fr. flotte.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FLÓTĂ2 s. f. postav asemănător fetrului. (< fr. flôtre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FLÓTĂ1 s. f. 1. totalitatea (aero)navelor unei țări; grup important de (aero)nave afectate unei anumite regiuni sau unui anumit scop și puse sub o conducere unică. 2. lichid care conține diferite substanțe și asupra căruia se fac anumite operații de prelucrare. 3. bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate a pieilor. (< fr. flotte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FLÓTĂ1 s.f. 1. Totalitatea navelor unei țări; grup important de nave (de război) care navighează împreună sau sunt afectate unei anumite regiuni sub o conducere unică. 2. Totalitatea aerovehiculelor unei țări. 3. Lichid care conține diferite substanțe și asupra căruia se fac anumite operații de prelucrare. 4. Bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate a pieilor. [< fr. flotte, it. flotta].
Sursa: Dicționar de neologisme
FLÓTĂ2 s.f. Postav asemănător fetrului. [< fr. flôtre].
Sursa: Dicționar de neologisme
*flótă f., pl. e (fr. flotte, d. flotter, a pluti [care vine d. lat. fluctus, val, fluctuare, a pluti, de unde și it. flotta, flotă, flottare, a pluti]; rudă cu plută). Reuniune de corăbiĭ saŭ avioane supt [!] acelașĭ șef. Forța navală saŭ aeriană a uneĭ țărĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
flótă1 (totalitatea navelor, lichid, bazin) s. f., g.-d. art. flótei; pl. flóteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită flótă2 (postav) s. f., g.-d. art. flóteiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită flotă f. 1. reunire de corăbii cari pornesc împreună: flotă de răsboiu; 2. forța navală a unei țări: flota engleză.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FLÓTĂ, flote, s. f. 1. Totalitatea navelor fluviale, maritime sau aeriene ale unui stat. ♦ Totalitatea marilor unități navale ori aeriene afectate unei regiuni sau unui anumit scop sub o conducere unică. 2. Soluție sau suspensie de coloranți sau de alte substanțe chimice, folosită în operațiile de finisare a materialelor textile (albire, vopsire etc.). 3. Bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate, în care pieile se țin nemișcate un timp îndelungat, după ce au parcurs șirurile de bazine de pretăbăcire. – Din fr. flotte.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)