FLÉICĂ, fleici, s. f. Bucată de carne de pe pântecele bovinelor, care se consumă de obicei friptă la grătar. – Din germ. Flecken.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fléică (fléici), s. f. – Bucată de carne pentru grătar. Germ. (săs.) Fleckén (DAR).Sursa: Dicționarul etimologic român
fléĭcă f., pl. ĭ (imit. rudă cu fleac). Munt. Partea cărniĭ de vacă de la pîntece. Friptură din asemenea carne. V. vrăbioară.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fléică (flei-) s. f., g.-d. art. fléicii; pl. fleiciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fleică f. felie de carne dintre coaste și șold, friptă la grătar. [V. fleac].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FLÉICĂ, fleici, s. f. Bucată de carne de pe pântecele bovinelor, care se consumă de obicei friptă la grătar. – Din germ. Flecken.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)