Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele fizică:

FÍZICĂ s.f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și al proprietăților materiei, cu formele mișcării ei și cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. ◊ Fizică atomică = parte a fizicii care studiază proprietățile fizice ale atomilor; fizică nucleară = ramură a fizicii care studiază proprietățile nucleului atomic. [Gen. -iei, var. fisică s.f. / < fr. physique, lat. physica, gr. physikos < physis – natură].
Sursa: Dicționar de neologisme


FÍZICĂ (‹ fr., lat.) s. f. 1. Știință care studiază materia și energia, precum și interacțiunile dintre acestea. Cuprinde mecanica, acustica, optica, electricitatea, magnetismul, structura atomului, fenomenele nucleare etc. ◊ F. atomică = studiază structura și proprietățile atomilor, precum și interacțiunile lor reciproce. ◊ F. moleculară studiază structura moleculară a corpurilor în diverse stări de agregare, proprietățile moleculelor și interacțiile dintre ele. ◊ F. nucleară studiază structura și proprietățile nucleelor atomice, precum și reacțiile nucleare. ◊ F. plasmei studiază proprietățile mecanice, electrice, magnetice, optice ale plasmei. ◊ F. solidului studiază proprietățile și structura corpurilor solde, folosind metodele f. clasice și mecanicii cuantice. 2. (FILOZ.; din Antic. până la Descartes) Ramură a filozofiei consacrată studiului naturii; opusă metafizicii.
Sursa: Dicționar enciclopedic

FÍZICĂ, fizici, s. f. 4. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. – Din fr. physique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

fízică s. f., g.-d. art. fízicii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fizică f. 1. știința care studiază proprietățile corpurilor și fenomenele ce se produc într’însele, fără însă a modifica natura lor; 2. operă tratând despre această știință.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Forme flexionare:

fizica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul fizic

fizică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul fizic