FIRITISÍ, firitisesc, vb. IV. Tranz. V. hiritisi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a firitisí, firitisésc, vb. IV (înv.) 1. a felicita. 2. a cinsti cu băutură (pe cineva).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită firitisì v. V. heretisì: ca să ne firitisească CAR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FIRITISÍ, firitisesc, vb. IV (Fam.) A felicita. [Var.: (înv.) heretisí, hiritisí vb. IV] – Din ngr. hiritizó.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)