FINISÁJ, finisaje, s. n. Finisare. – Din fr. finissage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FINISÁJ s. n. finisare. (< fr. finissage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FINISÁJ s.n. Finisare. [Pl. -je, -juri. / < fr. finissage].
Sursa: Dicționar de neologisme
finisáj s. n., pl. finisájeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FINISÁJ, finisaje, s. n. Finisare. – Din fr. finissage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) FINISÁJ, finisaje, s. n. Finisare. – Din fr. finissage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FINISÁJ s. n. finisare. (< fr. finissage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FINISÁJ s.n. Finisare. [Pl. -je, -juri. / < fr. finissage].
Sursa: Dicționar de neologisme
finisáj s. n., pl. finisájeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FINISÁJ, finisaje, s. n. Finisare. – Din fr. finissage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)