FÍNE s. n. (Livr.) Sfârșit. ◊ Loc. adv. În fine = a) în sfârșit; b) în concluzie. – Din it. fine, fr. fin, enfin.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FÍNE s. m. sfârșit. ♦ în ~ = în sfârșit; (muz.) al ~ = până la capăt. (< it. fine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FÍNE s.m. (Liv.) Sfârșit. ◊ În fine = în sfârșit; (muz.) al fine = până la capăt. [< it. fine, cf. fr. fin, lat. finis].
Sursa: Dicționar de neologisme
fíne s. f. – Sfîrșit, final. It. fine (sec. XIX), și în parte și din fr. fin. – Der. (din fr.) final, adj.; finalitate, s. f.; finalist, s. m.; fini, vb. (înv., a termina).Sursa: Dicționarul etimologic român *fíne n. și f. fără pl. (lat. finis, m. și f.; it. fine, m. și f.; fr. fin, f. V. afin 2 și confiniĭ). Sfîrșit, finit, extremitate. În fine, în sfîrșit, în scurt, într´un cuvînt, la urma urmeĭ: în fine (ce să maĭ lungesc vorba?), s´aŭ împăcat!
Sursa: Dicționaru limbii românești
fíne s. n., art. fíneleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fine m. sfârșit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FÍNE s. n. Sfârșit. ◊ Loc. adv. În fine = a) în sfârșit; b) în concluzie. – Din it. fine, fr. fin, enfin.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
fine - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul fin
fine - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul fin
fine - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul fin
fine - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul fină
fine - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul fină
fine - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul fină