Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele finanțe:

FINÁNȚE s. f. pl. 1. Totalitatea mijloacelor bănești care se găsesc la dispoziția unui stat și care sunt necesare pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor sale. ◊ Om de finanțe = a) specialist în probleme financiare; b) deținător de capitaluri. (La sg.) Marea finanță = deținătorii marilor capitaluri financiare. ♦ Totalitatea mijloacelor bănești ale unei întreprinderi. ♦ (Fam.) Averea în bani a unei persoane particulare. 2. Știință care studiază finanțele (1). [Var.: finánță s. f.] – Din fr. finance, it. finanza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


FINÁNȚE s. f. pl. 1. ansamblul relațiilor economice, exprimate valoric, care apar în procesul repartiției produsului social în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societății. 2. știință care se ocupă cu finanțele (1). 3. totalitatea mijloacelor financiare ale unui stat, ale unei întreprinderi. ◊ (fam.) averea în bani a unei persoane. 4. (sg.) marea ~ă = totalitatea posesorilor de mari capitaluri financiare. (< fr. finance, it. finanza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FINÁNȚE s.f.pl. 1. Ansamblul relațiilor economice, exprimate valoric, care apar în procesul repartiției produsului social în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societății. 2. Știință care se ocupă cu finanțele (1). 3. Totalitatea mijloacelor financiare ale unui stat, ale unei întreprinderi. ♦ (Fam.) Avere bănească a unei persoane particulare. 4 (Rar; la sg.) Marea finanță = totalitatea posesorilor de mari valori financiare. [Cf. fr. finance, it. finanza].
Sursa: Dicționar de neologisme

finanțe s. f. pl. averea în bani a unei persoane fizice
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

finánțe s. f. pl.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

finanțe f. pl. 1. starea averii unei persoane; 2. banii și veniturile Statului cari provin din impozite: Ministru de finanțe.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FINÁNȚE s. f. pl. 1. Totalitatea mijloacelor bănești care se găsesc la dispoziția unui stat, a unei persoane fizice sau juridice. ◊ Om de finanțe = a) specialist în probleme financiare; b) deținător de capitaluri. (La sg.) Marea finanță = deținătorii marilor capitaluri financiare. ♦ Totalitatea mijloacelor bănești ale unei întreprinderi. ♦ (Fam.) Averea în bani a unei persoane particulare. 2. Știință care studiază modul de constituire și de repartizare a fondurilor exprimate în formă bănească, precum și fluxurile bănești și relațiile de natură economică implicate în acest proces. (1). [Var.: finánță s. f.] – Din fr. finance, it. finanza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

finanțe - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul finanță

finanțe - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul finanță

finanțe - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul finanță