FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura încetul cu încetul lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FILÁ vb. I. tr. 1. a transforma un material textil în fire. 2. a răsfira în mână cărțile de joc. 3. (fig.) a urmări (pe cineva) discret, fără a fi observat de acesta. 4. (muz.) a cânta o notă prelungită, făcând să varieze intensitatea. 5. a tăia șuvițe de păr pentru a-l rări. 6. (mar.) a desfășura lent o parâmă, o manevră sau lanțul ancorei. II. intr. 1. (despre lămpi cu fitil) a arde cu pâlpâiri și scoțând fum. 2. (despre avioane) a zbura orizontal la înălțime mică, pentru aterizare. (< fr. filer, lat. filare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FILÁ vb. I. 1. tr. A transforma un material textil în fire sau în ață. 2. tr. A răsfira în mână, pe rând, cărțile de joc. 3. tr. A urmări (pe cineva) discret, fără a fi observat de acesta. 4. tr. (Muz.) A crește treptat de la piano la forte și a descrește în același fel o notă prelungită. 5. tr. A tăia șuvițe de păr pentru a-l rări. 6. tr. (Mar.) A desfășura lent o parâmă, o manevră sau lanțul ancorei. 7. intr. (Despre fitilul de lampă, p. ext. despre lămpi) A arde cu pâlpâiri și scoțând fum. 8. tr. A zbura orizontal la înălțime mică, reducând viteza pentru aterizare. [< fr. filer, it. filare].
Sursa: Dicționar de neologisme
filá (filéz, filát), vb. – 1. A întinde, a desfășura (o parîmă etc.). – 2. A urmări pe cineva. – 3. (Despre lămpi de gaz) A arde rău, scoțînd fum. Fr. filer „a toarce”. – Der. filatură, s. f. (fabrică de țesături; urmărire), din fr. filature; fileu, s. n. (rețea, plasă; rețea de ață pentru păr), din fr. filet.Sursa: Dicționarul etimologic român filá (a ~) vb., ind. prez. 3 fileázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită filà v. 1. a curge încet: siropul filează când îl turnăm; 2. a lăsa să iasă un fum des: lampa filează (= fr. filer).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FILÁ, filez, vb. I. 1. Tranz. A răsuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a-l transforma în fire; a toarce. 2. Tranz. A răsfira în mână, încet și una câte una, cărțile de joc (astfel încât să se vadă numai inițialele din colțul din stânga de sus). 3. Tranz. A tăia într-un anumit fel șuvițe dintr-un păr prea des. 4. Tranz. A desfășura lent lanțul ancorei, o parâmă etc. (în momentul acostării sau plecării navei). 5. Intranz. (Despre lămpi cu fitil) A arde rău, pâlpâind și scoțând fum. 6. Tranz. A urmări în mod discret pe cineva (fără ca cel urmărit să observe). – Din fr. filer, lat. filare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
FÍLĂ, file, s. f. Fiecare dintre foile care alcătuiesc un caiet, o carte etc. formată din două pagini; p. ext. pagină. ◊ Expr. A cerceta (o lucrare) filă cu filă = (a cerceta, a verifica o lucrare) amănunțit, de la un capăt la altul, cu mare atenție. – Din ngr. filon.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fílă (fíle), s. f. – Foaie, pagină. – Mr. filă. Ngr. φύλλον (DAR; Gáldi 189). În trecut s-a întrebuințat și forma filadă, s. f., din ngr. φυλλάδα. – Der. fila, vb. (a răsfoi încet în mînă cărțile de joc).Sursa: Dicționarul etimologic român fílă f., pl. e (ngr. fýllon, foaĭe, frunză. V. filadă și trandafir). Mold. Foaĭe de hîrtie, sfert de coală. Foaĭe de carte.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fílă s. f., g.-d. art. fílei; pl. fíleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită filă f. Mold. foaia unei cărți: viitorul și trecutul sunt a filei două fețe EM. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FÍLĂ, file, s. f. Fiecare dintre foile care alcătuiesc un caiet, o carte etc. formată din două pagini; p. ext. pagină. ◊ Expr. A cerceta (o lucrare) filă cu filă = (a cerceta, a verifica o lucrare) amănunțit, de la un capăt la altul, cu mare atenție. – Din ngr. filon.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)