FIERBINȚEÁLĂ, fierbințeli, s. f. 1. Temperatură ridicată (a aerului), căldură dogoritoare (răspândită de razele soarelui, de aerul înfierbântat etc.); arșiță. ♦ Fig. Stare de trăire intensă, de însuflețire, de tensiune. 2. (Pop.) Febră, temperatură. – Fierbinte + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fierbințeálă (fier-) s. f., g.-d. art. fierbințélii; pl. fierbințéliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
fierbințeală f. 1. starea celui fierbinte; 2. căldură arzătoare; 3. fig. vehemență.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FIERBINȚEÁLĂ, fierbințeli, s. f. 1. Temperatură ridicată (a aerului), căldură dogoritoare (răspândită de razele soarelui, de aerul înfierbântat etc.); arșiță. ♦ Fig. Stare de trăire intensă, de însuflețire, de tensiune. 2. (Pop.) Febră, temperatură. – Fierbinte + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)