Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele fierbinte:

FIERBÍNTE, fierbinți, adj. 1. Care are o temperatură ridicată, care răspândește o căldură puternică; foarte cald, arzător. 2. Fig. (Despre sentimentele oamenilor și manifestarea lor exterioară; adesea adverbial) Foarte puternic, adânc, aprins, înfocat. ♦ (Rar; despre culori) Aprins, viu. – Lat. fervens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


fierbínte adj.1. Foarte cald, arzător. – 2. Aprins, înfocat. – 3. (Adv.) Arzător. Lat. fĕrventem (Pușcariu 608; Candrea-Dens., 587; DAR). Este dublet de la fervent, adj., din fr. fervent. Der. fiebintător, adj. (rar., încălzitor; Alecsandri întrebuințează greșit acest cuvînt, cu sensul de „spumos”); fierbințeală, s. f. (fervoare, căldură, ardoare, avînt, pasiune; înfierbîntare; febră); înfierbînta, vb. (a încălzi; a aprinde, a excita; refl., a se aprinde, a se înflăcăra); înfierbîntător, adj. (care înfierbîntă). Forma înfierbăza, vb. (a încălzi) se consideră a fi reprezentant al lat. *fĕrvidĭāre, de la fĕrvidus (Capidan, Dacor., III, 758; DAR); apare însă numai la Dosoftei, unde abundă creațiile personale, astfel încît der. este oarecum îndoielnică. Înfierbînta se consideră uneori (Byhan 22; Iordan, Dift., 171), ca der. de la lat. *infĕrventāre, ipoteză care pare gratuită.
Sursa: Dicționarul etimologic român

fierbínte (fier-) adj. m., f. fierbínte; pl. m. și f. fierbínți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fierbinte a. 1. foarte cald; 2. fig. arzător, fervent. [Lat. FERVENTEM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FIERBÍNTE, fierbinți, adj. 1. Care are o temperatură ridicată, care răspândește o căldură puternică; foarte cald, arzător. 2. Fig. (Despre sentimente și manifestări ale oamenilor; adesea adverbial) Foarte puternic, adânc, aprins, înfocat. ♦ (Rar; despre culori) Aprins, viu. – Lat. fervens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)