Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele fideicomis:

FIDEICÓMIS, fideicomisuri, s. n. (Jur.) Dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane averea pe care o lasă. [Pr.: fi-dei-] – Din fr. fidéicomis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


FIDEICOMÍS s. n. dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane o parte din averea pe care i-o lasă. (< fr. fidéicommis, lat. fidei commissum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FIDEICÓMIS s.n. Dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane o parte din averea pe care i-o lasă. [Pron. -dei-. / cf. fr. fidéicommis, lat. fideicommissum < fidei – bunei-credințe, commissum – lucru încredințat].
Sursa: Dicționar de neologisme

*fideicomís n., pl. urĭ (lat. fideicomissum, d. fides, dativ fidei, credință, și commissum, dat, încredințat). Jur. Dar saŭ legat făcut uneĭ persoane care trebuĭe să-l transmită alteĭa.
Sursa: Dicționaru limbii românești

fideicomís (-dei-) s. n., pl. fideicomísuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fideicomis n. Jur. dar sau legat făcut unei persoane cu condițiunea de a-l transmite alteia.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FIDEICOMÍS, fideicomisuri, s. n. (Jur.) Dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane averea pe care o lasă. [Pr.: fi-dei-] – Din fr. fidéicomis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FIDEICÓMIS, fideicomisuri, s. n. (Jur.) Dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane averea pe care o lasă. [Pr.: fi-dei-] – Din fr. fidéicomis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FIDEICOMÍS s. n. dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane o parte din averea pe care i-o lasă. (< fr. fidéicommis, lat. fidei commissum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FIDEICÓMIS s.n. Dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane o parte din averea pe care i-o lasă. [Pron. -dei-. / cf. fr. fidéicommis, lat. fideicommissum < fidei – bunei-credințe, commissum – lucru încredințat].
Sursa: Dicționar de neologisme

*fideicomís n., pl. urĭ (lat. fideicomissum, d. fides, dativ fidei, credință, și commissum, dat, încredințat). Jur. Dar saŭ legat făcut uneĭ persoane care trebuĭe să-l transmită alteĭa.
Sursa: Dicționaru limbii românești

fideicomís (-dei-) s. n., pl. fideicomísuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fideicomis n. Jur. dar sau legat făcut unei persoane cu condițiunea de a-l transmite alteia.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FIDEICOMÍS, fideicomisuri, s. n. (Jur.) Dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane averea pe care o lasă. [Pr.: fi-dei-] – Din fr. fidéicomis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)