FICȚIONALÍSM s. n. (Fil.) Concepție idealist-subiectivă după care cunoașterea se bazează pe ficțiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fictionalisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FICȚIONALÍSM s. n. concepție idealistă care afirmă că la baza cunoașterii stau doar simple simboluri, cărora nu li se pot găsi realități corespunzătoare în lumea materială, gândirea noastră lucrând numai cu ficțiuni. (< fr. fictionnalisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FICȚIONALÍSM s.n. Concepție idealist-subiectivă care afirmă că la baza cunoașterii stau doar simple presupuneri, simboluri, cărora nu li se pot găsi realități corespunzătoare în lumea materială, gândirea noastră lucrând numai cu ficțiuni. [Pron. -ți-o-. / < fr. fictionnalisme].
Sursa: Dicționar de neologisme
FICȚIONALÍSM (‹ germ., rus.) s. n. Concepție filozofică formulată de Hans Vaihinger în lucrarea „Filozofia lui ca și cum”, potrivit căreia oamenii întrebuințează „ca și cum”, de parcă ar fi adevărate, deoarece se dovedesc utile în practică, deși ele sunt ficțiuni sau convenții stabilite arbitrar.Sursa: Dicționar enciclopedic ficționalísm (-ți-o-) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FICȚIONALÍSM s. n. (Fil.) Concepție filosofică potrivit căreia oamenii folosesc categoriile ca și cum ar fi adevărate, deoarece ele se dovedesc utile în practică. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fictionalisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)