FÉSTĂ, feste, s. f. Păcăleală, farsă. ◊ Expr. A face (sau a juca etc.) o festă sau festa (cuiva) = a păcăli (pe cineva). – Din it. festa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FÉSTĂ s. f. păcăleală, farsă. (< it. festa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FÉSTĂ s.f. Păcăleală. ◊ A juca (cuiva) o festă = a păcăli pe cineva. [< it. festa].
Sursa: Dicționar de neologisme
féstă (féste), s. f. – Glumă, păcăleală, farsă. It. festa, sp. fiesta, cu sensul special de „glumă”, intrat probabil pe filieră orientală, cf. ngr. φέστα „sărbătoare” (DAR), sb. fësta„banchet”.Sursa: Dicționarul etimologic român festă, feste s. f. 1. farsă. 2. neplăcere, necaz.Sursa: Dicționar de argou al limbii române *féstă f., pl. e (probabil d. it. festa, sărbătoare). Renghĭ, farsă, păcăleală: a juca o festă cuĭva.
Sursa: Dicționaru limbii românești
féstă s. f., g.-d. art. féstei; pl. fésteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
festă f. faptă vicleană, poznă: am jurat să-i fac feste peste feste AL. [Cf. pol. FEST, sărbătoare (din nemț. Fest), în sens de petrecere].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FÉSTĂ, feste, s. f. Păcăleală, farsă. ◊ Expr. A face (sau a juca etc.) o festă sau festa (cuiva) = a păcăli (pe cineva). – Din it. festa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)