FERMÉNT, fermenți, s. m. (Biol.) Substanță proteică produsă de celule vii sau de microorganisme, care dirijează prin cataliză reacțiile de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și microorganismelor, având un rol fundamental în reglarea proceselor metabolice; enzimă. – Din fr. ferment, lat. fermentum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FERMENT2(O)- elem. „ferment, fermentație”. (< fr. ferment/o/-, cf. lat. fermentum, drojdie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FERMÉNT1 s. m. 1. enzimă. 2. (fig.) ceea ce face să nască sau să întrețină pasiunile, dușmăniile; sămânță. (< fr. ferment, lat. fermentum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FERMÉNT s.m. 1. Enzimă. 2. (Fig.) Ceea ce face să nască sau să întrețină pasiunile, dușmăniile; sămânță. // (Și în forma fermento-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) fermentație”, „ferment”. [< fr. ferment, cf. lat. fermentum].
Sursa: Dicționar de neologisme
*fermént m. și n., pl. e și urĭ (lat. fermentum din fervimentum, d. fervére, a ferbe [!]). Chim. Substanță organică saŭ anorganică care produce fermentațiunea. Fig. Ceĭa ce produce orĭ întreține urile: ferment de discordie. V. aluat, țaĭcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
FERMÉNT (‹ fr., lat.) s. m. Enzimă. ◊ (AGR.) Fermenți selecționați = drojdii selecționate.Sursa: Dicționar enciclopedic fermént s. m., pl. ferménțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ferment n. 1. substanță organică care, pusă în atingere cu o alta, o descompune; 2. fig. ceeace face să nască, ceeace întreține pasiunile: ferment de discordie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FERMÉNT, fermenți, s. m. (Biol.) Substanță proteică produsă de celule vii sau de microorganisme, care dirijează prin cataliză reacțiile de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și microorganismelor, având un rol fundamental în reglarea proceselor metabolice; enzimă. – Din fr. ferment, lat. fermentum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)