FERENTÁR, ferentari, s. m. Soldat din vechea pedestrime ușoară. – Din lat. ferentarius.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ferentár (ferentári), s. m. – Soldat din corpul auxiliar. Lat. ferentarius (sec. XIX). Împrumut literar, înv.Sursa: Dicționarul etimologic român
*ferentár m. (lat. ferentarius). Munt. Sec. 19. Rar. Soldat de infanterie ușoară.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ferentár (soldat) s. m., pl. ferentáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ferentar m. od. soldat din pedestrimea ușoară: ferentarul ager și cu lungă chică BOL. [Indirect din lat. FERENTARIUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FERENTÁR, ferentari, s. m. Soldat din vechea pedestrime ușoară. – Din lat. ferentarius.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)