Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele ferecătură:

FERECĂTÚRĂ, ferecături, s. f. (Rar) Acțiunea de a fereca; (concr.) legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-l fereca. – Fereca + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ferecătúră, ferecătúri, s.f. (pop., înv.) 1. schelet metalic al unui tren. 2. lanțurile și obezile cu care se „ferecau” prizonierii. 3. îmbrăcăminte de aur și argint sau de pietre prețioase a unui obiect (de obicei cărți bisericești).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

ferecătúră f., pl. ĭ. Garnitură de fer [!] orĭ de alt metal. – Vechĭ și fă-.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ferecătúră s. f., g.-d. art. ferecătúrii; pl. ferecătúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ferecătură f. 1. garnitură de fier: ferecătura Evangheliei; 2. zimții monedelor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FERECĂTÚRĂ, ferecături, s. f. (Rar) Acțiunea de a fereca; (concr.) legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-l fereca. – Fereca + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)