FELONÍE s. f. (Franțuzism) Act de trădare, lipsă de loialitate de care se făcea vinovat vasalul față de seniorul său. ♦ P. gener. Trădare, infidelitate. – Din fr. félonie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FELONÍE s. f. 1. încălcare de către un vasal a jurământului făcut către senior. 2. lipsă de loialitate; trădare, infidelitate. (< fr. félonie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FELONÍE s.f. 1. (Franțuzism) Călcare a jurământului, a credinței, trădare, infidelitate. 2. (Ist.) Călcare de către un vasal a jurământului făcut către senior. [Gen. -iei. / < fr. félonie, it. fellonia].
Sursa: Dicționar de neologisme
*feloníe f. (fr. félonie, d. félon, trădător, necredincĭos). Trădare, necredință, hainie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
feloníe (livr.) s. f., art. felonía, g.-d. feloníi, art. feloníeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită felonie f. revolta vasalului în contra suzeranului său, trădare: numind orice lovire piezișă felonie AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FELONÍE s. f. (Livr.) Act de trădare, lipsă de loialitate de care se făcea vinovat vasalul față de seniorul său. ♦ P. gener. Trădare, infidelitate. – Din fr. félonie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)