FAZÁN, fazani, s. m. 1. Pasăre de mărimea unei găini, cu coada lungă și ascuțită, al cărei bărbătuș se distinge printr-un penaj frumos și viu colorat, vânată pentru carnea ei gustoasă (Phasianus colchicus). 2. (Arg.) Naiv, fraier. ◊ Expr. (Fam.) A pica de fazan = a fi păcălit (din naivitate). – Din rus. fazan. Cf. fr. faisan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FAZÁN s. m. 1. pasăre din familia galinaceelor, al cărei bărbătuș are un penaj frumos colorat și o coadă lungă. 2. (arg.) naiv, fraier. ♦ (fam.) a pica de ~ = a fi păcălit (din naivitate). (< rus. fazan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FAZÁN s.m. Pasăre din familia galinaceelor, al cărei bărbătuș are un penaj frumos colorat și o coadă lungă. [< rus. fazan, cf. fr. faisan, gr. phasianos].
Sursa: Dicționar de neologisme
fazán (fazáni), s. m. – Pasăre de mărimea unei găini, vînată pentru carnea ei gustoasă. – Mr. fașano. Fr. faisan, alterat prin încrucișare cu ngr. φασιανός, cf. it. fagiano, rus. fazan. – Der. făzăniță, s. f. (femela fazanului); fezanda, vb., din fr. faisander.Sursa: Dicționarul etimologic român *fazán m. (rus. fazán, ngr. fazáni, it. fagiano, lat. phasianus, vgr. phasianós, d. rîu Phâsis, în Colhida, la sudu Caucazuluĭ). O pasăre galinacee cu pene foarte frumoase, cu coada foarte lungă și cu o carne foarte gustoasă. – Varietățile cele maĭ cunoscute sînt: fazanu comun, cel argintiŭ și cel auriŭ. – Și fezan (fr. faisan).
Sursa: Dicționaru limbii românești
fazán s. m., pl. fazániSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fazan m. pasăre din ordinul galinaceelor, cu penișul mândru și cu carnea foarte căutată.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FAZÁN, fazani, s. m. 1. Pasăre de mărimea unei găini, cu coada lungă și ascuțită, al cărei bărbătuș se distinge printr-un penaj frumos și viu colorat, vânată pentru carnea ei gustoasă (Phasianus colchicus). 2. (Arg.) Naiv, fraier. ◊ Expr. (Fam.) A pica de fazan = a fi păcălit (din naivitate). – Din rus. fazan. Cf. fr. faisan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)