FAVORITÍSM, favoritisme, s. n. Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri; (la pl.) favoruri acordate cuiva în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoritisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FAVORITÍSM s. n. acordare de favoruri, de avantaje nemeritate. (< fr. favoritisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FAVORITÍSM s.n. Situație, sistem în care totul se obține prin favoruri și nu prin merite. [Cf. fr. favoritisme].
Sursa: Dicționar de neologisme
favoritísm s. n., pl. favoritísmeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită favoritism n. influența sau puterea favoriților.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FAVORITÍSM, favoritisme, s. n. Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri; (la pl.) favoruri acordate cuiva în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoritisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)