FASÓLE s. f. 1. Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu flori albe, alb-verzui, roz sau roșii, cultivată pentru păstăile și pentru semințele sale folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). 2. Păstaia fasolei (1), de culoare verde sau galbenă; fiecare dintre boabele care se află în interiorul acestei păstăi. 3. Mâncare preparată din păstăile (cu boabe) sau din boabele de fasole (1). [Var.: (reg.) făsúle, fasúle s. f.] – Din ngr. fasóli.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fasóle s. f. – 1. Plantă erbacee cultivată pentru păstăile ei comestibile (plantă și păstaie). – 2. Mîncare de fasole. – 3. (Pop.) Dinți. – Mr. făsul’u, megl. făsul’. Ngr. φασόλι (Meyer 110; Berneker 280; Philippide, II, 712; Ronzevalle 124; Vasmer, Gr., 58), cf. tc. fasulye, alb. fasulj, bg. fasul, calabr. fasolu. Numeroase var. locale: fasolă, fasulă (‹ ngr. φασούλι), fasule, (Trans. de Nord), fansule, (Banat, Olt.), făsui (Trans. de Vest), făsaică, (Banat., Trans.), păsulă, păsui (‹ sb. pasidj, mag. paszulya). Der. fasoliște, s. f. (plantație de fasole); fasolică, s. f. (varietate de măzăriche sălbatică, Latyrus tuberosus); fasoli, vb. refl. (a face fasoane, a se fandosi), de la fasole 3, prin încrucișare cu fason (explicație dată de DAR; cf. însă pol. fasoły „strîmbătură, schimonoseală”, din germ. faseln „a ieși de pe făgaș”); fasoleală, s. f. (fasoane); fasolit, adj. (fandosit).Sursa: Dicționarul etimologic român
FASÓLE, (rar) fasole, s. f. 1. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cultivată pentru păstăile și pentru semințele sale, folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). 2. Păstaia plantei descrise mai sus, de culoare verde sau galbenă; fiecare dintre boabele albe, roșietice sau pestrițe care se află în interiorul păstăii. 3. Mâncarea preparată din fructul plantei (boabe sau păstăi). [Var.: (reg.) făsúle, fasúle, (1, 2) fasólă, fasúlă, păsúlă s. f., făsúi s. m.] – Ngr. fasoli.Sursa: Dicționarul limbii române moderne fasóle s.f. sg. 1 (bot.) Plantă erbacee anuală, din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu florile albe, roz sau roșii, cultivată pentru păstăile și semințele sale, folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). ◊ (urmat de determ. care indică specia sau varietatea) Fasole de arac. Fasole fideluță. Fasole franțuzească. Fasole galbenă. Fasole grasă. Fasole lată. Fasole pestriță. Fasole roșie. Fasole verde. ◊ Fasole țucără v. țucăr. ◊ Expr. (pop.; fam.) A bate (sau a da) ca la (sau în) fasole = a bate foarte tare. (pop.) A nu avea (sau a nu-i fi) fasolea fiartă = a se înșela. 2 (bot.) Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole ovale, cu florile mari, roșii și albe, dispuse în raceme, cultivată ca plantă ornamentală (Phaseolus multiflorus). 3 (bot.) Păstaia fasolei (1), de culoare verde sau galbenă, care este comestibilă. 4 (bot.) Fiecare dintre boabele care se află în interiorul păstăii de fasole. 5 (culin.) Mâncare preparată din păstăi sau din boabe de fasole. 6 Compuse: (bot.) fasole japoneză (sau -soia) (Glycine hispida); fasole-sălbatică = brusture negru (Symphytum cordatum). 7 Fig. (pop.; fam.) Dinte. ◊ Expr. A-și arăta (sau a-și rânji, a-și beli) fasolea (sau fasolele) = a râde. • pl.-e și (reg.) fasólă, fasúlă, fasúle, făsúle, păsúlă s.f., făsúi s.m./ <ngr.φασόλα, φασόλι. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
FASÓLE (‹ ngr.) s. f. 1. Plantă anuală din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din trei foliole mari și cu flori albe, verzui, roz sau roșii (Phaseolus vulgaris). Semințele conțin 25-30% substanțe proteice, 3-4% zaharoză, 5-7% glucoză. Este cultivată ca plantă alimentară. 2. Păstaia de culoare verde sau galbenă a fasolei (1); fiecare dintre boabele din interiorul acestei păstăi. 3. Mâncare preparată din păstăi sau boabe de fasole.Sursa: Dicționar enciclopedic fasóle s. f., g.-d. art. fasóleiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fasole f. 1. plantă din familia leguminoaselor, originară din America de Sud, se cultivă pentru trebuințe culinare (Phaseolus); 2. teaca sau păstaia ei din care se fac bucate. [Rus. FASOLĬ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FASÓLE s. f. 1. Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu flori albe, alb-verzui, roz sau roșii, cultivată pentru păstăile și pentru semințele sale folosite în alimentație (Phaseolus vulgaris). 2. Păstaia fasolei (1), de culoare verde sau galbenă; fiecare dintre boabele care se află în interiorul acestei păstăi. 3. Mâncare preparată din păstăile (cu boabe) sau din boabele de fasole (1). [Var.: (reg.) făsúle, fasúle s. f.] – Din ngr. fasóli.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
fasole - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul fasolă
fasole - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul fasolă
fasole - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul fasolă