FÁRBĂ, fărburi, s. f. (Reg.) Vopsea; culoare. – Din germ. Farbe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fárbă (fárbe), s. f. – Culoare. Germ. Farbe. Trans., sec. XVII; cf. sb., cr. farba.Sursa: Dicționarul etimologic român
FÁRBĂ, farbe, s. f. (Reg.) Culoare, vopsea. – Germ. Farbe.Sursa: Dicționarul limbii române moderne fárbă f., pl. e (germ. farbe, a. î.). Ban. Trans. Coloare [!]. Văpsea [!]. Mold. Munt. (rut. fárba). Un fel de cretă cu care se albesc curelele și care se întrebuința în armată pînă pe la 1896, cînd s´aŭ suprimat aceste curele și s´aŭ înlocuit cu curele „blanc”.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fárbă, farbe, fărburi, s.f. – Culoare, vopsea. – Din germ. Farbe „culoare” (Trans., sec. XVII).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
FÁRBĂ, fărburi, s. f. (Reg.) Vopsea; culoare. – Din germ. Farbe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) FÁRBĂ, fărburi, s. f. (Reg.) Vopsea; culoare. – Din germ. Farbe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
fárbă (fárbe), s. f. – Culoare. Germ. Farbe. Trans., sec. XVII; cf. sb., cr. farba.Sursa: Dicționarul etimologic român FÁRBĂ, farbe, s. f. (Reg.) Culoare, vopsea. – Germ. Farbe.Sursa: Dicționarul limbii române moderne fárbă f., pl. e (germ. farbe, a. î.). Ban. Trans. Coloare [!]. Văpsea [!]. Mold. Munt. (rut. fárba). Un fel de cretă cu care se albesc curelele și care se întrebuința în armată pînă pe la 1896, cînd s´aŭ suprimat aceste curele și s´aŭ înlocuit cu curele „blanc”.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fárbă, farbe, fărburi, s.f. – Culoare, vopsea. – Din germ. Farbe „culoare” (Trans., sec. XVII).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
FÁRBĂ, fărburi, s. f. (Reg.) Vopsea; culoare. – Din germ. Farbe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)