FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -ce, adj. 1. Care nu există în realitate; creat, plăsmuit de imaginație; ireal, fantasmagoric, fabulos. ♦ Literatură fantastică = gen de literatură în care elementul preponderent îl constituie imaginația, irealul. 2. Care pare o plăsmuire a imaginației; p. ext. extraordinar, grozav, de necrezut. ◊ (Adverbial) Produs fantastic de scump. 3. (Despre oameni) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. – Din fr. fantastique, lat. phantasticus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FANTÁSTIC, -Ă I. adj. 1. plăsmuit, creat de imaginație, ireal. 2. care pare o plăsmuire a imaginației; de necrezut, minunat. 3. (despre oameni) cu idei și purtări originale, fantezist. 4. (și adv.) extraordinar. II. s. n. categorie a esteticii, dezvăluirea frumosului prin crearea unui univers diferit de cel real. (< fr. fantastique, lat. phantasticus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FANTÁSTIC, -Ă adj. 1. Plăsmuit, creat de imaginație, fără existență reală. 2. De necrezut, neobișnuit, minunat. 3. (Despre oameni) Cu idei și purtări originale, fantezist. 4. (și adv.) Extraordinar. // s.n. Categorie a esteticii desemnând dezvăluirea frumosului prin plăsmuirea unui orizont care nu există în realitate. [< fr. fantastique, it. fantastico, cf. lat. phantasticus].
Sursa: Dicționar de neologisme
fantástic, -ă adj., s.n. I adj. 1 Care nu există în realitate; care este un produs al fanteziei; ireal, imaginar. ◊ (adv.) Făcea... să dispară și să apară fantastic toată lumea subteranei (EMIN.). ◊ (lit.) Literatură fantastică = gen de literatură în care domină elementul fantastic, irealul. 2 Ext. Care pare o plăsmuire a imaginației, care pare ireal, de necrezut sau neobișnuit, minunat. O negură de argint scălda în albeața ei fantastică și diafană figura ei naltă (EMIN.). ♦ Care este foarte mare, foarte intens, foarte frumos, foarte bun etc. Noaptea de iarnă fantastică... în toată frumusețea sa rece (EMIN.). ♦ (adv.; ca determ. al unui adj. căruia îi dă val. de super.) Extraordinar, grozav, neobișnuit, excepțional. Pe pereții suri de piatră umbra lor fantastic-lungă (EMIN.). ◊ (în exclamații cu val. afectivă, indică bucurie, admirație, stupoare etc.) Ai primit o bursă pentru specializare. Fantastic! 3 (despre oameni) Care este bizar, original, extravagant. El era și mai ciudat, și mai fantastic ca mai nainte (EMIN.). ♦ (despre manifestări, atitudini, creații etc. ale oamenilor) Care are un caracter fantezist, original, bizar. Luam din cărțile lui tot ce-mi părea mai bizar și mai fantastic (EMIN.). ◊ (adv.) Fantastic pare-a crește bătrânul alb și blând (EMIN.). II s.n. art. (estet.) Categorie a esteticii desemnând dezvăluirea frumosului prin crearea unui univers închipuit, diferit de cel real, prin zugrăvirea realității cu ajutorul imaginației sau prin împletirea aspectelor reale cu cele supranaturale. • pl. -ci, -ce. / <fr. fantastique, lat phantasticus, -a, -um; cf. gr. φανταστικος „care își imaginează; imaginar”.
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
*fantástic, -ă adj. (vgr. phantastikós). Imaginar, himeric: dorință fantastică. Supranatural: narațiune fantastică. Extravagant: persoană, haĭnă fantastică. Adv. În mod fantastic: a te îmbrăca fantastic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
FANTÁSTIC, -Ă (‹ fr., lat.) adj., s. n. 1. Adj. Care nu există în realitate, care este un produs al fanteziei; fabulos, supranatural; p. ext. care pare ireal, de necrezut; minunat. ◊ Literatură f. = modalitate a literaturii bazată pe convenția agresiunii misterului (a inexplicabilului, inadmisibilului, insolitului, supranaturalului) în lumea reală sau în viața cotidiană. L.f. implică relatarea unor evenimente sau prezența unor detalii care țin de două ordini diferite, determinând ezitarea cititorului către o explicație naturală și una supranaturală – ezitare ce poate fi împărtășită și de unul dintre personaje. Categorii tematice specifice f.f.: fantoma, strigoiul, vampirul, vârcolacul, vrăjitorii și vrăjitoarele, ființa invizibilă, părțile separate ale trupului omenesc, mirajul, regresiunea în timp, pactul cu diavolul, tulburările personalității ș.a. Reprezentanți: E.A. Poe, E.T.A. Hoffmann, Gogol, J. Potocki, A. Bierce, J.L. Borges, M. Eminescu, I.L. Caragiale, G. Galaction, V. Voiculescu, M. Eliade. 2. (Și adv.) Extraordinar, grozav. 3. S. n. Categorie estetică ce definește breșa pe care o creează inexplicabilul, iraționalul, insolitul, neinteligibilul, straniul care irumpe în lumea reală; f. se naște dintr-un detaliu ciudat, enigmatic, deconcertant, supranatural, inadmisibil pentru experiență și rațiune, detaliu ce tulbură întreaga logică a ansamblului. F. durează atâta timp cât ține ezitarea receptorului (cititor, privitor) între o explicație naturală și una supranaturală.Sursa: Dicționar enciclopedic fantástic adj. m., pl. fantástici; f. fantástică, pl. fantásticeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
fantastic a. himeric, imaginar: văd trecând în sbor fantastic a poveștilor minuni AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FANTÁSTIC, -Ă, fantastici, -ce, adj. 1. Care nu există în realitate; creat, plăsmuit de imaginație; ireal, fantasmagoric, fabulos. ♦ Literatură fantastică = gen de literatură bazată pe convenția agresiunii iraționalului și supranaturalului în lumea reală. 2. Care pare o plăsmuire a imaginației; p. ext. extraordinar, grozav, de necrezut. ◊ (Adverbial) Produs fantastic de scump. 3. (Despre oameni) Ale cărui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. – Din fr. fantastique, lat. phantasticus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)