FANTASMAGORÍE s. f. 1. succesiune de imagini vizuale bizare, neverosimile, proprii unei imaginații tulburate; vedenie. 2. efecte artistice prin mijloace extraordinare, înșelătoare. ◊ idee bizară; aberație, elucubrație. (< fr. fantasmagorie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FANTASMAGORÍE s.f. 1. Succesiune de imagini vizuale neverosimile, proprii unei imaginații tulburi; priveliște ireală, fantastică; vedenie. 2. Efecte artistice obținute prin mijloace extraordinare, înșelătoare. ♦ Idee bizară; aberație, elucubrație. [Gen. -iei. / < fr. fantasmagorie, cf. gr. phantasma – fantasmă, agoreuein – a vorbi].
Sursa: Dicționar de neologisme
fantasmagoríe s.f. 1 Imagine vizuală fantastică, neverosimilă, produsă de o minte tulburată, de un coșmar etc. Întrevedeam într-o sălbatică fantasmagorie capul vânăt al acelui amic nenorocit (EMIN.). Toată noaptea am visat niște năzdrăvănii și fantasmagorii de cele mai curioase (HASD.). ◊ Loc.adj. De fantasmagorie = fantasmagoric. Într-un castel pe jumătate dărâmat să duc o viață de fantasmagorie și de vis... (EMIN.). ♦ Ext. Situație, priveliște ireală, fantastică; vedenie. 2 Totalitatea efectelor artistice obținute prin mijloace extraordinare, înșelătoare. 3 Afirmație, idee, teorie, manifestare etc. lipsită de o bază reală; aberație, elucubrație. Cestiunile de viață ale acestui popor, căruia îi scriem pe spete toate fantasmagoriile falsei noastre civilizațiuni (EMIN.). • pl. -ii. g.-d. -iei. / <fr. fantasmagorie; cf. gr. φάντασμα „apariție, fantomă”, άγορεύω „a vorbi în public”.
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
fantasmagoríe s. f., art. fantasmagoría, g.-d. art. fantasmagoríei; pl. fantasmagoríi, art. fantasmagoríileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fantasmagorie f. 1. spectacol ce consistă a face s’apară la întuneric figuri cari parcă s’apropie sau se depărtează; 2. fig. efect produs prin mijloace amăgitoare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FANTASMAGORÍE, fantasmagorii, s. f. Imagine fantastică, ireală, vedenie produsă de o minte tulburată. ♦ Idee bizară; aberație, elucubrație. – Din fr. fantasmagorie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)