Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele fanat:

FANÁT, -Ă, fanați, -te, adj. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) Care și-a pierdut prospețimea; trecut2, ofilit, veștejit. – V. fana.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


FANÁT, -Ă adj. Ofilit, vestejit, trecut. [Cf. fr. fané].
Sursa: Dicționar de neologisme

FANÁT, -Ă, fanați, -te, adj. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) Care și-a pierdut prospețimea; trecut2, ofilit, veștejit. – V. fana.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FÂNÁȚ, fânațuri, s. n. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Fân. [Pl. și: fânațe] – Lat. *fenacium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

fânáț (pop.) s. n., pl. fânáțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fânaț n. loc cosit și făcut fân, livede pentru cultivarea fânului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FÂNÁȚ, fânațe, s. n. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Fân. [Pl. și: fânațuri] – Lat. *fenacium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FÂNÁȚ, fânațuri, s. n. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Fân. [Pl. și: fânațe] – Lat. *fenacium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

fânáț (pop.) s. n., pl. fânáțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fânaț n. loc cosit și făcut fân, livede pentru cultivarea fânului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FÂNÁȚ, fânațe, s. n. (Pop.) 1. Fâneață. 2. Fân. [Pl. și: fânațuri] – Lat. *fenacium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

fanat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul fana