Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele factotum:

FACTÓTUM s. m. invar. (Livr.) Persoană care (într-o instituție, într-o organizație etc.) inițiază, hotărăște și rezolvă (aproape) toate problemele care se ivesc. – Din fr. factotum, lat. fac totum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


FACTÓTUM s. m. inv. 1. (fam.) persoană care inițiază, hotărăște și rezolvă diferite treburi într-o instituție, organizație etc. 2. (fig.) meșter la toate. (< fr. factotum, lat. fac totum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FACTÓTUM s.m.invar. Persoană care inițiază, hotărăște și rezolvă diferite treburi într-o instituție, organizație etc. [< lat., fr. factotum].
Sursa: Dicționar de neologisme

*fac-totum m., pl. tot așa (cuv. lat. care înseamnă „fă tot”. Cp. cu fac-simile). Intendent, îngrijitoru tuturor afacerilor. Fig. Om care se amestecă în toate. – Se scrie și factotum.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!factótum (livr.) s. m., art. factótumul; pl. factótum
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

factotum m. cel ce se ocupă de toate intr´o casă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FACTÓTUM, factotum, s. m. (Livr.) Persoană care (într-o instituție, într-o organizație etc.) inițiază, hotărăște și rezolvă (aproape) toate problemele care se ivesc. – Din fr. factotum, lat. fac totum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)