Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele fărâmiță:

fărămițà v. a face mici fărăme.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


fărămíță f., pl. e. Fărîmă foarte mică: o fărămiță de pîne [!]. – Și sf-.
Sursa: Dicționaru limbii românești

FĂRÂMIȚÁ, fărâmițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

fărâmițá (a ~) vb., ind. prez. 3 fărâmițeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

FĂRÂMIȚÁ, fărâmițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FĂRÂMÍȚĂ, fărâmițe, s. f. Diminutiv al lui fărâmă; fărâmică. – Fărâmă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

fărâmíță s. f., g.-d. art. fărâmíței; pl. fărâmíțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

FĂRÂMÍȚĂ, fărâmițe, s. f. Diminutiv al lui fărâmă; fărâmică. – Fărâmă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)