Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele fâșt:

FAST2, -Ă, faști, -ste, adj. (Livr.; despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


FAST1 s. n. Splendoare, măreție, pompă2, lux, strălucire. – Din fr. faste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FAST2, -Ă I. adj. favorabil. ♦ zile faste = zilele în care erau îngăduite împărțirea dreptății și judecarea proceselor în tribunalele Romei antice. II. s. f. pl. table cronologice la romani. ◊ registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile în vechea Romă. (< fr. faste, lat. fastus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FAST1 s. n. strălucire, măreție, lux, pompă. (< fr. faste, lat. fastus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FAST s.n. Strălucire, măreție, lux, pompă. [< lat. fastus, cf. fr. faste].
Sursa: Dicționar de neologisme

FAST, -Ă adj. (Liv.) Favorabil. ◊ Zi fastă = zi favorabilă; zile faste = zilele în care erau îngăduite împărțirea dreptății și judecarea proceselor la tribunalele Romei antice. // s.n.pl. Table cronologice la romani. ♦ Registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile în vechea Romă. [Pl. faști, faste / < lat. fastus, cf. fr. faste].
Sursa: Dicționar de neologisme

*1) fast n., pl. urĭ (lat. fastus, ostentațiune). Mare lux, pompă: a etala un mare fast.
Sursa: Dicționaru limbii românești

*2) fast, -ă adj. (lat. fastus, d. fas, lucru permis). Fericit, norocit: zile faste. Se zicea la Romanĭ despre zilele de lucru. N. pl. Table cronologice la vechiĭ Romanĭ: fastele consulare. Anale: fastele bisericiĭ, monarhiiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

fast1 adj. m., pl. faști; f. fástă, pl. fáste
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fast2 s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fast n. lux măreț.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FAST1 s. n. Splendoare, măreție, pompă2, lux, strălucire. – Din fr. faste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FAST2, -Ă, faști, -ste, adj. (Despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

fâșt, fâști, s.m. (reg.) coadă de usturoi cu semințe.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme