făgădár, făgădári, s.m. (înv.) cel ce ținea un făgădău (un han, o cârciumă pe drum de țară); hangiu, cârciumar, birtaș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
FĂGĂDÁR, făgădari, s. m. (Reg.) Persoană care ține un făgădău; cârciumar. – Din făgăd[ău] + suf. -ar.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
făgădár m. (d. făgădăŭ). Trans. Cîrcĭumar, birtaș. – Fem. -ăreásă saŭ -ăríță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
făgădar m. Tr. birtaș: măi crâșmar, măi făgădar ! POP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a