EȘUÁRE, eșuări, s. f. Acțiunea de a eșua și rezultatul ei. [Pr.: -șu-a-] – V. eșua.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EȘUÁRE s.f. Acțiunea de a eșua și rezultatul ei; (spec.; mar.) împotmolire a unei nave în nisip. [< eșua].
Sursa: Dicționar de neologisme
eșuáre (-șu-a-) s. f., g.-d. art. eșuắrii (-șu-ă-); pl. eșuắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită EȘUÁRE, eșuări, s. f. Acțiunea de a eșua și rezultatul ei. [Pr.: -șu-a-] – V. eșua.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
eșuare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul eșua