Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele ezita:

EZITÁ, ezit, vb. I. Intranz. și tranz. A sta la îndoială în luarea unei hotărâri; a șovăi, a se codi, a pregeta. – Din fr. hésiter, lat. haesitare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


loading...
EZITÁ vb. intr., tr. a sta la îndoială, a șovăi, a se codi. (< fr. hésiter, lat. haesitare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

EZITÁ vb. I. intr., tr. A șovăi, a se îndoi. [P.i. ezit 3,6 -tă. / < fr. hésiter, cf. lat. haesitare – a fi încurcat].
Sursa: Dicționar de neologisme

ezitá (ezitát, ezitát), vb. – A șovăi, a oscila. Fr. hésiter.Der. ezitant, adj., din fr. hésitant; ezitați(un)e, s. f., din fr. hésitation.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ezitá (a ~) vb., ind. prez. 3 ezítă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ezità v. a sta nedumerit, a șovăi.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

EZITÁ, ezít, vb. I. Intranz. și tranz. A sta la îndoială în luarea unei hotărâri; a șovăi, a se codi, a pregeta. – Din fr. hésiter, lat. haesitare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)