Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele exuberanță:

EXUBERÁNȚĂ, exuberanțe, s. f. 1. Însușirea de a fi exuberant; manifestare a acestei însușiri; expansivitate. 2. (Rar) Bogăție, belșug, abundență; varietate. – Din fr. exubérance, lat. exuberantia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


EXUBERÁNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi exuberant; manifestare exuberantă. 2. bogăție, varietate. (< fr. exubérance, lat. exuberantia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

EXUBERÁNȚĂ s.f. 1. Înflăcărare, vioiciune nemărginită, nemăsurată; euforie. 2. Bogăție, belșug, varietate. [Cf. fr. exubérance, lat. exuberantia].
Sursa: Dicționar de neologisme

*exuberánță f., pl. e (lat. exuberantia). Abundanță [!] foarte mare: exuberanță de vegetațiune, (fig.) de cuvinte, de argumente.
Sursa: Dicționaru limbii românești

exuberánță s. f., g.-d. art. exuberánței; pl. exuberánțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

exuberanță f. supra-abundanță: o exuberanță de forță.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

EXUBERÁNȚĂ, exuberanțe, s. f. 1. Însușirea de a fi exuberant; manifestare a acestei însușiri; expansivitate. 2. (Rar) Bogăție, belșug, abundență; varietate. – Din fr. exubérance, lat. exuberantia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

exuberanta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul exuberant

exuberantă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul exuberant