EXPRIMÁRE, exprimări, s. f. Acțiunea de a (se) exprima și rezultatul ei; manifestare, exteriorizare a unor fenomene, idei, sentimente etc.Sursa: Dicționarul limbii române moderne EXPRIMÁRE, exprimări, s. f. Acțiunea de a (se) exprima și rezultatul ei; formulare a unor idei sau sentimente; expresie. ♦ Comunicare prin cuvinte; vorbire; pronunțare a unor cuvinte. – V. exprima.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
EXPRIMÁRE s. f. acțiunea de a (se) exprima; formulare a unor idei sau sentimente etc. ◊ comunicare prin cuvinte; pronunțare a unor cuvinte etc. (< exprima)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EXPRIMÁRE s.f. Expunere, reprezentare în cuvinte a unor idei, a unor sentimente etc.; expresie. ♦ Formulare a unor idei, pronunțare a unor cuvinte etc. [< exprima].
Sursa: Dicționar de neologisme
exprimáre s. f., g.-d. art. exprimắrii; pl. exprimắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită EXPRIMÁRE, exprimări, s. f. Acțiunea de a (se) exprima și rezultatul ei; formulare a unor idei sau sentimente; expresie. ♦ Comunicare prin cuvinte; vorbire; pronunțare a unor cuvinte. – V. exprima.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
exprimare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul exprima