Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele expediționar:

EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adj. Care efectuează o expediție (1), care se află într-o expediție. ♦ Corp (sau armată) expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. expéditionnaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


EXPEDIȚIONÁR, -Ă I. adj. referitor la expediție. ♦ corp ~ = grupare de forțe armate însărcinată cu acțiuni militare pe teritoriul unor țări îndepărtate. II. s. m. membru al unei expediții. (< fr. expéditionnaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

EXPEDIȚIONÁR, -Ă adj. De expediție. ◊ Corp expediționar = grupare de forțe armate însărcinată cu acțiuni militare pe teritoriul unor țări îndepărtate. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. expéditionnaire].
Sursa: Dicționar de neologisme

*expediționár, -ă adj. (d. expedițiune cu term. -onar). Care face o expedițiune: armată expediționară.
Sursa: Dicționaru limbii românești

expediționár (-ți-o-) adj. m., pl. expediționári; f. expediționáră, pl. expediționáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

expediționar a. și m. care face o expedițiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adj. Care efectuează o expediție (1), care se află într-o expediție. ◊ Corp (sau armată) expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. expéditionnaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)