EXORBITÁNȚĂ, exorbitanțe, s. f. Caracterul a ceea ce este exorbitant; scumpire sau scumpete excesivă. – Din fr. exorbitance.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EXORBITÁNȚĂ s. f. caracterul a ceea ce este exorbitant. (< fr. exorbitance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EXORBITÁNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este exorbitant; scumpire excesivă. [< fr. exorbitance].
Sursa: Dicționar de neologisme
!exorbitánță (rar) (e-xor-/ex-or-) s. f., g.-d. art. exorbitánței; pl. exorbitánțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită EXORBITÁNȚĂ, exorbitanțe, s. f. Caracterul a ceea ce este exorbitant; scumpire sau scumpete excesivă. – Din fr. exorbitance.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
exorbitanta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul exorbitant
exorbitantă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul exorbitant