EXILÁRE, exilări, s. f. Acțiunea de a (se) exila. [Pr.: -eg-zi-] – V. exila.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EXILÁRE s.f. Acțiunea de a (se) exila. [< exila].
Sursa: Dicționar de neologisme
exiláre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exilắrii; pl. exilắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită EXILÁRE, exilări, s. f. Acțiunea de a (se) exila. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
exilare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul exila