EXIGUITÁTE, exiguități, s. f. (Rar) Exigență. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. exiguïté, lat. exiguitas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EXIGUITÁTE s. f. exigență. ◊ micime, îngustime. (< fr. exiguïté, lat. exiguitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EXIGUITÁTE s.f. (Rar) Exigență. ♦ Micime, îngustime. [Pron. -gu-i-. / cf. fr. exiguité, lat. exiguitas].
Sursa: Dicționar de neologisme
*exiguitáte f. (lat. exigúitas, -átis, d. exígus, mic, d. exigere, a exige). Micime, modicitate: exiguitatea uneĭ lefĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
exiguitáte (livr.) (-gu-i-) s. f., g.-d. art. exiguitắții; pl. exiguitắțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită EXIGUITÁTE, exiguități, s. f. (Livr.) Exigență. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. exiguïté, lat. exiguitas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)