EXCLAMATÍV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ◊ Propoziție exclamativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EXCLAMATÍV, -Ă adj. care exprimă o exclamație. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. (< fr. exclamatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EXCLAMATÍV, -Ă adj. Care exprimă o exclamație. ◊ Propoziție exclamativă (și s.f.) = propoziție în care se exprimă o stare afectivă (admirație, bucurie, surprindere etc.). [< fr. exclamatif].
Sursa: Dicționar de neologisme
exclamatív adj. m., pl. exclamatívi; f. exclamatívă, pl. exclamatíveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită EXCLAMATÍV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ◊ Propoziție exclamativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)