EXCENTRICITÁTE, excentricități, s. f. 1. Originalitate; ciudățenie, bizarerie, extravaganță. 2. (Mat.) Calitatea unui punct de a se găsi în afara centrului unei figuri. ♦ Distanța dintre centrele sau axele de rotație a două piese excentrice. ♦ Defect de asamblare a două piese care în mod normal trebuie să fie concentrice sau trebuie să aibă o axă comună. – Din fr. excentricité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EXCENTRICITÁTE s. f. 1. (mat.) însușirea unui punct de a nu fi în centrul unei figuri. ◊ raport constant al distanțelor de la un punct al unei conice la focar și la directoarea corespunzătoare. 2. (tehn.) distanța dintre axele de rotație a două piese care au același centru. ◊ asamblare defectuoasă a două piese coaxiale sau concentrice. 3. originalitate, extravaganță; excentrism. (< fr. excentricité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EXCENTRICITÁTE s.f. 1. Situația, însușirea unui punct de a nu fi în centrul unei figuri. ♦ (Mat.) Mărime care caracterizează alungirea conicelor. ♦ Distanța dintre axele de rotație a două piese care au același centru. ♦ Asamblarea defectuoasă a două piese coaxiale sau concentrice. 2. Originalitate, bizarerie, extravaganță. ♦ Țicneală. [Cf. fr. excentricité].
Sursa: Dicționar de neologisme
*excentricitáte f. (d. excentric; fr. -icité). Calitatea de a fi excentric. Fig. Bizarerie, originalitate: a te ținea [!] de excentricitățĭ. Geom. Excentricitatea uneĭ elipse, raportu distanțeĭ de la focar la marea axă a elipseĭ. Distanța de la centru uneĭ elipse pînă la focar. Astr. Excentricitatea orbiteĭ uneĭ planete, excentricitatea elipseĭ pe care planeta o descrie în prejuru [!] soareluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
excentricitáte s. f., g.-d. art. excentricitắții; pl. excentricitắțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită excentricitate f. 1. distanța unei elipse dela centru la focarul său; 2. depărtare dela centru; 3. fig. apucături bizare, caracter prea original.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
EXCENTRICITÁTE, excentricități, s. f. 1. Originalitate; ciudățenie, bizarerie, extravaganță. 2. (Mat.) Calitatea unui punct de a se găsi în afara centrului unei figuri. ♦ Distanța dintre centrele sau axele de rotație a două piese excentrice. ♦ Defect de asamblare a două piese care în mod normal trebuie să fie concentrice sau trebuie să aibă o axă comună. – Din fr. excentricité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)