Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele examen:

EXÁMEN, examene, s. n. 1. Mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor dobândite de elevi, de studenți, de candidați pentru ocuparea unui loc, a unui post etc. ◊ Examen de diplomă = examen susținut în fața unei comisii speciale, după absolvirea unei instituții de învățământ superior, în vederea obținerii diplomei. ♦ Probă, încercare prin care se verifică trăinicia, temeinicia unui lucru, a unei situații etc. 2. Cercetare amănunțită a unui lucru sau a unei ființe, în vederea ajungerii la o justă cunoaștere a lor. ◊ Examen medical = cercetare de către medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. [Pr.: eg-za-] – Din fr., lat. examen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


EXÁMEN s. n. 1. mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor, a aptitudinilor unui elev, student, candidat etc. 2. cercetare, examinare atentă a unui lucru; examinare. ♦ ~ medical = cercetarea stării sănătății unei persoane de către un medic. (< fr., lat. examen)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

EXÁMEN s.n. 1. Probă de verificare a cunoștințelor, a aptitudinilor unui elev, ale unui student, ale unui candidat etc. ◊ Examen de stat = examen pentru obținerea unei diplome universitare. 2. Cercetare, examinare atentă a unui lucru; examinare. ◊ Examen medical = cercetarea stării sănătății unei persoane de către un medic. [Pron. eg-za-, var. esamen s.n. / < fr. examen, cf. lat. examen – cântărire].
Sursa: Dicționar de neologisme

*exámen și exámin n., pl. e (lat. exámen, -inis. Cp. cu bitum, specimen, volum). Cercetare: examin de conștiință. Proba pe care o dă un candidat de știința luĭ: a da, a depune, a trece un examin, a reuși orĭ a cădea la examin. – Ob. egz- (după fr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

exámen [x pron. gz] s. n., pl. exámene
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

examen n. 1. cercetare; 2. probă de știință a unui candidat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

EXÁMEN, examene, s. n. 1. Mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor dobândite de elevi, de studenți, de candidați pentru ocuparea unui loc, a unui post etc. ◊ Examen de diplomă = examen susținut în fața unei comisii speciale, după absolvirea unei instituții de învățământ superior, în vederea obținerii diplomei. ♦ Probă, încercare prin care se verifică trăinicia, temeinicia unui lucru, a unei situații etc. 2. Cercetare amănunțită a unui lucru sau a unei ființe, în vederea ajungerii la o justă cunoaștere a lor. ◊ Examen medical = cercetare de către medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. [Pr.: eg-za-] – Din fr., lat. examen.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)